În 30 ianuarie 1933, președintele Germaniei, Paul von Hindenburg, îl numește pe un caporal de 44 de ani Cancelar, sub presiunea crizelor guvernamentale din ultimii ani ai Republicii Germane de la Weimar. Numele caporalului era Adolf Hitler. Aproape nimeni nu l-a considerat pe Hitler atunci un pericol efectiv pentru umanitate. Partidul Nazist primise aproape 40%... Citește în continuare →

În Sertarul cu de toate se porni o revoluție. Partea cea mai de jos freamăta din cauza Acului de siguranță. Celelalte ace, din familia celor cu gămălie și din clanul celor de cusut, s-au hotărât să-l alunge pe Acul de siguranță dintre ele. Nu aveau un motiv real, întemeiat, ci doar pentru că era singurul... Citește în continuare →

Iubirea este cel mai discutat sentiment al omului din totdeauna. Cântată și pictată de artiști, explicată și dezbătută de filosofi sau adultă de credințe și religii, iubirea rămâne încă o enigmă pentru fiecare generație. Fără să considerăm o mândrie, creștinismul are pretenția că deține înțelesul iubirii. Acest lucru, chiar dacă pare absurd pentru o societate... Citește în continuare →

„Și iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Și Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta hulește.” (Matei 9, 2-3) Vindecarea slăbănogului din Capernaum este o minune forte cunoscută a Mântuitorului. Sunt câteva elemente foarte evidente în acest pasaj evanghelic în... Citește în continuare →

EU sunt un produs compus. Sunt la origine un dar. Darul lui Dumnezeu pentru lume, la fel ca toți oamenii. Sunt parte din părinții mei, care au pus în mine toată moștenirea strămoșilor lor. Sunt un tablou creionat de toți cei pe care i-am întâlnit în viață. Fiecare a trasat câte o tușă de culoare,... Citește în continuare →

MARCEL LUCACIU Recenzie publicată în Caiete Silvane, iunie, 2021.Literatura (în special, Poezia) e mai mult decât o simplă „artă a cuvântului.” Dacă Poezia transpune „în gândiri și în imagini” o stare de suflet sau, altfel spus, un clar de inimă, Proza își propune o re-constituire a diferitelor ipostaze umane, fiecare dintre ele cutreierând marea vieții... Citește în continuare →

Prima duminică după Înviere (numită în calendar Duminica a II-a) l-a consacrat pe apostolul Toma cu apelativul, nemeritat zic eu, de "necredinciosul". Motivul pentru care Toma a rămas cu acest stigmat se regăsește tocmai în cuvintele pe care el le rostește în fața confraților apostoli, după ce aceștia îi vestesc Învierea: " dacă nu voi... Citește în continuare →

Un mânz de asin duce în spate pe Împăratul Hristos. O mână de pescari, un vameș, un zelot și un trădător îl urmează mirați de ce văd. O mulțime de evrei de toate vârstele, extaziați, strigă "Osana!". Fariseii și liderii religioși ai Ierusalimului privesc cu ură și indignare. "Poruncește-le să tacă!", se aude o voce... Citește în continuare →

"Ce ar putea da omul, în schimb, pentru sufletul său?" (Marcu 8,37) Această întrebare retorică pusă de Mântuitorulul Iisus Hristos ar trebui să fie pe buzele tuturor, în fiecare dimineață sau de fiecare dată când suntem în fața unei ispite. De ce? Pentru că de cele mai multe ori uităm faptul că avem un suflet... Citește în continuare →