Gratuitatea sufletului

GodsHands

„Ce ar putea să dea omul, în schimb pentru sufletul său?” (Marcu cap. 8, 34-38) Este întrebarea retorică pe care Mântuitorul o adresează în contextul discursului despre asumarea crucii personale. Și, pentru că este retorică, nu ar trebui să căutăm un răspuns, deoarece acesta este prezent în esența întrebării. Sufletul este gratuit… pentru cei care cred în existența lui. Întrebarea pe care o punem este însă alta. De ce este sulfetul gratuit? De ce Dumnezeu îl înzestrează pe om, cu suflet rațional, empatic și liber? Care este raționamentul divin? Sau care este prețul, cum am fi tentați să întrebăm? Răspunsul îl găsim în sensul cuvântului gratuit. În limba română termenul, în sens propriu, se explică astfel: Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nicio plată (Dex-online). Originalul latin al adjectivului gratuit este mai generos în sensuri. Gratuitus (lat.) se explică prin: dat fără plată, fără recompensă, voluntar. Mai interesant este sensul pe care adjectivul îl are în limba ebraică (חינם – hinam), pe lângă cel de fără plată mai găsim și sensul fără merit. Revenind la natura sufletului, Dumnezeu îi dă omului sufletul în mod gratuit. Deci omul primește sulfetul fără să se aștepte de la el nici o recompensă, fără să-l merite neapărat, în mod volutar din perspectiva divinului. Și atunci ne întrebăm din nou. Poate să aibă sufletul preț? Greu ne putem explica faptul că sulfetul ar avea vreo valoare în sine… și filosofic vorbind nici nu are. Aici este cheia… Cine dă valoare sufletului? Omul prin năzuințele lui? Nu are cum! Societatea prin legile ei? Este abstractă! Dumnezeu care l-a dat? Rămâne cam singura soluție. Fără Dumnezeu, fără Hristos, sufletul omului nu capătă nicio valoare. Calitățile raționale sau empatice ale sulfetului manifestate liber nu au nicio valoare dacă nu se materializează în Hristos. Manifestările materiale sau ideatice ale vieții crează iluzia satisfacției sufletești. Aceasta însă dispare când și realizările dispar sau își pierd entuziasmul. Aici capătă jertfa Crucii un sens. Jertfa personală, renunțarea voluntară și gratuită la viață pentru semenul nostru valorifică sufletul de la gratuit, la dar inestimabil, deoarece transcede acestei existențe. Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului, liberă, rațională și plină de dragoste valorifică viața primită de om spre existența necuantificabilă a Învierii. Ce poate să de omul în schimb pentru sufletul său? Doar propriul său sulfet… însă Lui Hristos, cu Hristos și prin Hristos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: