În aceste prime zile ale Postului cel Mare în rânduiala Bisericii se citește Canonul Sf. Andrei Cretanul. Nimic deosebit față de anul trecut și nimic deosebit față de cel viitor, cel puțin din perspectiva Bisericii. Ea rămâne consecventă în rânduiala ei. Și tocmai aici am fost ispitit cu o mini-revoltă a unui creștin semestrial ( adică un creștin care participă la slujbe de 2 ori pe an), de ce se tot fac aceleași slujbe iar și iar? Nu ne plictisesc? Și vă spun sincer că m-am gândit puțin, în necredința mea, la asta. Dar citind canonul din zilele acestea mi-am dat seama că și păcatele noastre sunt aceleași din vremea Vechiului Testament… puțin mai stilizate pe alocuri… De acestea de ce nu ne plictisim? Cred că atunci când vom renunța la a repeta păcatele vom renunța la a și repeta slujbele și rugăciunile noastre. Post binecuvântat.
Lasă un răspuns