Vrem vindecare sau iertare?

Duminica a II-a din Postul cel Mare ne cheamă să fim martorii unei vindecări pe care Mântuitorul o săvârșește în casa Sa din Capernaum, vindecare ce are câteva elemente de noutate pentru evreii care erau de față. În primul rând, Mântuitorul săvârșește în prima fază nu vinecarea trupului paraliticului, așa cum se așteptau cei de față, și cei ce l-au adus, ci vindecarea sulfetului sau iertarea păcatelor. Evanghelistul ne relatează faptul că fariseii și cărturarii au fost indignați de acest demers al lui Hristos de a ierta păcatele, atribut al lui Dumnezeu, după cum ei mărturisesc, fără să se gândească la faptul că Hristos este Dumnezeu (aceasta în altă parte). Cu siguranță însă și prietenii paraliticului au fost puțin nedumeriți. Ei s-au ostenit să-l urce pe prietenul lor pe acoperiș pentru a-i câștiga vindecarea neputinței trupești, iar Mînturitorul îi iartă păcatele în baza credinței lor. Și aici avem un fenomen foarte interesant. Paraliticul câștigă vinecarea sufletului în baza credinței prietenilor săi. Câștigă mântuirea în baza dragostei celorlalți. Vindecarea trupului vine firesc după aceea. Se pare că suferința lui era doar un efect al decăderii spirituale, iar când cauza a fost înlăturată, adică păcatul, a dispărut și efectul, adică boala. Actualitea acestui paragraf este covârșitoare. Dacă privim la „moda” credinței noastre vedem că ea este una îndreptată spre vindecare și nu spre iertare. În cererile noastre trimise pe „bilețele” la altar scriem „pentru sănătate”; „izbăvire de boală”; „sporul casei”; etc. și mai rar sau deloc „iertarea păcatelor”; „vindecare de patimi”; „înmulțirea dragostei”. Cu alte cuvinte noi așteptăm de la Dumnezeu să ne vindece simptomele și nu boala. Așteptăm să ne înlăture efectele și nu cauza. Într-adevăr sferința trupească nu are întotdeauna o cauză spirituală. Nu întotdeauna păcatele sunt vinovate pentru decăderea trupească. Mai apare suferința trupului și ca dat pedagogic, de îndreptare, însă acel tip de suferință vine cu o mare „doză” de credință și alinare divină, pe când trupul suferind din păcat este cupins de deznădejde și necredință, și ne putem întreba pe drept: Vrem vindecare sau iertare?