Convorbirea Mântuitorului cu Nicodim fariseul, făcută în taină, pentru a-l feri pe acesta de judecata semenilor, ne relevă o grămada de adevăruri mântuitoare. În primul rând, cheia mântuirii noastre, nașterea de sus, nașterea din duh, nașterea din Lumina lui Hristos. Faptul că trebuie să ne mai naștem odată și spiritual, după ce am venit cu trupul în lume, ne arată că suntem mai mult decât carne, și nașterea aceasta spirituală se face prin îmbrăcarea în Hristos la Botez. Un alt aspect important al convorbirii este acela al judecății lui Dumnezeu. În cap. 3 din Evanghelia după Ioan, în versetul 17 Mântuitorului spune următoarele : „Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea”. De ce este important acest verset? Pentru că ne trasează raportul pe care trebuie să-l avem cu Hristos în lumea aceasta, și ne lasă să înțelegem că dincolo de moarte vom sta altfel în fața Domnului. Cât suntem în lume, în trup, Hristos este Mântuitorul nostru. Ce înseamnă asta? Înseamnă că în orice moment avem posibilitatea să-I cerem ajutorul, și în orice moment îl vom primi. Cât Hristos este Mântuitorul nostru nu trebuie să ne temem de judecata Lui. Avem șansa să câștigăm bunăvoința Lui. Știm că ne va judeca, la sfârșitul veacurilor, dar atunci dacă ne-am făcut prieteni cu Hristos în lumea aceasta de ce ne vom înfricoșa? Faptul că, uneori, atribuim necazurile sau încercările noastre din viață, judecății lui Dumnezeu este un mod meschin de a ne absolvi de vină. Dumnezeu nu trimite necazuri nimănui, nu pedepsește pe nimeni, El este încă Mântuitorul. Necazurile, bolile, încercările sunt parte din neajunsurile trupului nostru și /sau efecte ale păcatelor noastre. L-am răstignit odată pe Hristos pentru vina noastră, să nu facem din nou aceeași greșeală… Judecata lui Dumnezeu nu este în lumea aceasta… și nici pedeapsa!
Lasă un răspuns