Libertatea renunțării la Sine

Unul dintre cele mai grele îndemnuri ale Mântuitorului, pentru noi, este enunțat în Evangheliile după Matei (cap. 16,24), Marcu (cap.8,34) și Luca (cap. 9,23), și anume „lepădarea de sine” sau renunțare la sine. Pentru omul modern ideea de renunțare este în sine un afront adus libertății personale și mai ales a libertății sociale. Orice idee de renunțare îngrădește posibilitatea fericirii pentru contemporaneitate. Din fașă, copilul intră într-un ciclu al drepturilor și al responsabilităților, care se formează în jurul libertățiilor individuale fără nici o obligație la renunțare, la îngrădire. Cu toate că în realitate omul se lovește foarte mult de aspectul renunțării la ceva, de la renunțarea la hrană la renunțarea la viață, societatea tinde să transforme acest lucru într-o necesitate a omului modern de a fi modern. Astfel că renunțarea la hrană se numește dietă, renunțarea la tradiții se numește progres, renunțarea la haine confortabile se numește modă, renunțarea la viață se numește demnitate umană etc. Toate aceste renunțări îmbracă o haină de pseudo-libertate, punându-l pe om în postura de a nu mai face diferența dintre problemele personale și problemele impuse de societate. (a se vedea disprețul femeilor de azi pentru propriul corp din cauza „standardelor” moderne de frumusețe) În această situație, îndemnul Mântuotitului de a ne lepăda sinele, vine ca o greutate ontologică. Când noi, fără să conștientizăm, suntem obligați să renunțăm la multe normalități ființiale, pentru a ne putea afișa ca oameni moderni, rămânem fără tăria de a renunța la noi pentru Hristos. Când noi deja am renunțat la sine pentru a fi Cineva-ul dorit de societate, ce-I mai rămâne lui Hristos? Mare lucru nu mai avem. Rămânem cu iluzia libertățiilor individule și de grup, servite frumos împodobite de lumea modernă, care, de fapt, sunt închisori ale sufletului nostru. Singura libertate adevărată este aceea a posibilității renunțării la Sine pentru Hristos. Când nu putem face aceasta, înseamnă cu nu ne mai aparținem, înseamnă cu nu suntem liberi, și atunci trebuie să pornim lupta pentru a ne recâștiga pe noi înșine din temnița libertățiilor iluzorii ale vieții!