Când e prea târziu pentru Hristos în viața noastră?

Momentul Învierii fiicei lui Iair, prezentat în Evanghelie (Matei 9, 18-26; Marcu 5, 21-43; Luca 8, 40-56) deschide o perspectivă nouă în cursul propovăduirii Mântuitorului, fiind a doua minune de acest fel în ordine cronologică. La fel ca și în cazul tuturor evenimentelor petrecute în decursul activității publice, învățămintele sunt multe și profunde, îndreptate spre exemplu de viețuire cu și în Hristos. Acest moment al învierii fiicei lui Iair ne pune în fața unui adevăr dureros, experimentat de mulți dintre noi în viața de creștini, acela de al chema pe Dumnezeu doar când suntem în fața bolii, a necazurilor sau a morții. Suntem, de cele mai multe ori, într-o relație mercantilă cu Hristos, într-o relație de troc duhovnicesc, în care noi cerem scăpare promițând schimbare. Și Dumnezeu răspunde întotdeauna, iar noi uităm aproape întotdeauna. Acum se poate naște o întrebare oarecum firească pornind din acest tip de relație: „Când este prea târziu să-L mai chemăm pe Hristos în ajutor?” Evanghelia ne dă două răspunsuri. Din perspectiva rațiunii omenești moartea este finalul relației cu Hristos ca Izbăvitor: „A murit fiica ta. Nu mai supăra (deranja) pe Învățătorul.” (Luca 8,49). Dacă omul nu profită de șansele avute de a se apropia de Dumnezeu cât timp a umblat ziua prin viață, moartea pune capăt oricărei posibilități de îndreptare. Totuși, din perspectiva rațiunii Divine, niciodată nu e prea târziu pentru lucrarea lui Hristos în viața noastră. Vestea morții copilei nu-L oprește pe Mântuitorul din drumul Lui. Moartea nu este un punct terminus pentru misiunea lui Dumnezeu în lume. Dumnezeu este viață, pentru El moartea nu este o existență în sine. În om Dumnezeu nu lucrează cu cele trecătoare ci cu cele veșnice. În fiica lui Iair, Hristos nu a văzut o persoană moartă, ci una care doarme și trebuie trezită, redată familiei care o doreau din nou printre ei. Poate omul renunță la Dumnezeu în fața morții, însă Dumnezeu nu renunță la om nici în moarte: „Nu te teme; crede numai și se va izbăvi.” (Luca 8, 50).