Pofta de uman a săracului Lazăr

Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca cap. 16) este un puternic argument pentru existența unei vieți viitoare și mai ales pentru răsplata lui Dumnezeu pentru cei care împlinesc poruncile. Cu toate că bogatul nemilostiv este mai prezent în viața noastră decât săracul Lazăr problema apare atunci când ne dorim viața bogatului mai mult decât pe cea smerită a lui Lazăr. Bătălia în sufletul nostru se dă la nivelul poftelor, mai exact în dorința împlinirii lor. Spunem în „teologia” predicată de la amvonul bisericilor că trebuie să ne suprimam poftele păcătoase, să ne luptăm cu dorințele de a avea o viață fără probleme și ispite având „sufletul smerit și gândul la moarte”. Privind însă la săracul Lazăr abservăm că și el avea pofte și dorința pentru o condiție mai bună. „poftea să se sature din faramiturile ce cădeau de la masa bogatului”. Avea și el pofte „păcătoase”. Pofta de a mânca mai bine. De a avea prieteni printre oameni nu printre animale. Asemenea lui și bogatul nutrea aceleași simțăminte. Manca bine, se îmbracă bine, se înconjura de prieteni. Și acum ne întrebam: de ce pentru Lazăr a fost virtute iar pentru bogat osândă? Răspunsul îl găsim tocmai în întrebare. Pentru ca Lazăr era sărac, sub condiția umană iar bogatul prea bogat să mai fie uman. Bogatul a încercat în cele lumești să fie supraom însă Lazăr poftea cele lumești doar pentru a trăi la marginea condiției umane. Poftea la fărămituri, nu la îmbuibare. Poftea la prezența oamenilor în viața lui nu la singurătate. Și a primit-o în viața veșnică. Sfințenia, condiția de supraom în veșnicie, ca să echilibreze poftele firești neîmplinite în viața aceasta. Bogatul a primit osândă, subumanitatea veșniciei pentru a echilibra poftele nefirești din viața pământească. Provocarea fiecăruia dintre noi, după învățătura acestei pilde, stă în puterea de a ne păstra umanitatea în pofida dorinței de a deveni supraoameni prin pofte. Pofta ca virtute ne tine umani, conștienți de nevoile noastre dar și atenți la cei din jur care, de cele mai multe ori, așteaptă doar faramituri de la masa noastră.