Postul Nașterii Domnului, sau Postul Crăciunului, este unul dintre cele două posturi lungi de peste an. Începe în data de 15 Noimbrie (14 Noiembrie când acestă dată cade miercurea sau vinerea) și se încheie în data de 25 Decembrie după Sfânta Liturghie, mai exact după Euharistie. Cu toate că majoritatea creștinilor practicați declară faptul că țin postul, pentru suflet, pentru casă, pentru „mai bine” sau pur și simplu pentru că „așa trebe”, „dezlegările” sunt pe măsură. Motivele nepostirii înainte de Crăciun, sau a deselor dezlegări de la acest post sunt de două feluri: care țin de tradiție și cele care țin de marketing.
În obiceiul românilor, luna decembrie este luna sacrificări porcilor. Încă se caută grăsunul crescut bio, la sol, cu „slana straturi” și „șoricul moale”. Încă se mai aleargă după cârnați de casă afumați și „caldaboș” în „maț”, iar mometul pregătirii acestora anulează în conștiință postul.
Un alt obicei, mai subtil, dar și mai grav, este cel al anulării postrului pe motiv de Marketing. Mai exact vorbim de practicile preluate orbește din occident, ca necesare pentru a celebra Crăciunul, bradul, luminițele, vin cald, târgurile de Crăciun, Moș Crăciun, cumpărături cu nemiluita, goana după cadouri, ritualul mesei de Ajun, colindatul ca motiv de a bea un pahar, etc. Toate acestea, și multe altele care întră an de an în practică fac Postul și înțelesul lui ascetic să fie fără rost. Cum se potrivește umilința lui Hristos din iesle cu bradul îmbuibat de cristale și zorzoane? Cum se potrivește cumințenia păstorilor care vin să-l colinde pe Pruncul Iisus cu alergătura nebună a vestitorilor prin mall-uri? Cum se potrivește cântarea îngerilor „între oameni pace și bunăînvoire” cu petrecerile bahice din ajunul sărbătorii? Nu se prea dorește o potrivire, și toate acestea devin plictisitoare pentru românul contemporan. Postul Crăciunului devine încet dar sigur o practică de nișă, a bătrânilor, a câtorva părinți și puținilor tineri care mai merg conștient la biserică. Noul „post” se impune a fi „Christmas Marketing”, dar acesta nu crește nimic ziditor în noi. Ne consumă și face ca ziua de praznic să fie un motiv de a ne odihni după alergătura în van din Ajun.
Post și de la căpăt!
Lasă un răspuns