La ce pot să renunț pentru Rai?

Despre bogăție tot vorbim în Biserică, și nu numai, de cele mai multe ori poziționați de partea celor săraci. Recunoaștem la o analiză rece că nu suntem tocmai săraci, din moment ce există semeni mai lipsiți, dar nici bogați pentru ca, la fel, „știm” oameni „mai cu stare”. Întristarea tânărului bogat, căruia Mântuitorul îi dă o soluție radicală problemei lui „Vinde tot ce ai, împarte săracilor și urmează – Mi”, este un motiv real de reflecție. De ce s-a întristat? Sau mai bine spus ce la întristat? Faptul că trebuia să-și vândă averea sau faptul ca trebuia să-i urmeze lui Hristos? Aici omitem de cele mai multe ori motivul pentru care Mântuitorul îi cere să renunțe la viața lui de până atunci: Imitatio Christi. Revenind la noi, înainte de a-l judeca pe tânăr, să ne facem anamneza. Suntem bogați? Suficient încât să nu fim flămânzi său fără un acoperiș deasupra capului, deci mai bogați decât mulți alții. Păzim poruncile? Aici s-ar putea să fie o problemă. Tânărul bogat le păzea din tinerețe, iar cei mai mulți dintre noi nu prea aveam în tinerețe dragoste de porunci divine. Să spunem totuși că le-am împlinit. Suntem capabili să renunțăm la „bogăția” vieții cotidiene, pentru a urma pe Hristos? Se pare că ne cam cuprinde tristețea iar cămilă tot intră prin urechile acului.