Între sărbătoarea Nașterii Domnului și ziua de anul nou, perioada de „lenevire” trăită de majoritatea celor care țin sărbătotile creștine, există o zi pe care ar trebui să o ținem ca zi de doliu, și anume data de 29 decembrie. De ce o zi de doliu? Pentru că acum mai bine de 2000 de ani, într-un ținut destul de nesemnificativ pentru „mai marii” civilizației romane, în Betleemul din Iudea, mureau aproximativ 14.000 de prunci, băieți, cu vârsta între 0 și 2 ani, pentru ca un despot tiranic, Irod cel Mare, să poată dormi liniștit pe tronul său de domnie.
Evangheliile nu insistă foarte mult pe acest episod, însă profeția redată de Sf. Evanghelist Matei spune multe despre tragedia trăită atunci: „Glas în Rama s-a auzit… Rahila își plânge copiii și nu vrea să fie mângâiată pentru că nu mai sunt…”. Mii de mame își văd copiii uciși fără explicații, și pe bună dreptate că nu vor să fie mângâiate, nu vor să se resemneze. Ce părinte întreg la minte se poate resemna după ce-și pierde copilul fără nici un motiv sau rost? Este de neexplicată durerea trăită atunci de părinții aceia, și mai ales este imposibil de înțeles!
Cu toate acestea, doresc să-l apăr pe cel care a comandat acel masacru, pe regele Irod cel Mare, nu disculpându-l de fapta lui, ci încercând să-l înțeleg și să-l compar cu alți criminali de speța lui… părinții societății ultracivilizate de azi. Motivul poruncii de masacrare în masă a băieților din Betleem a fost unul de factură politică. Irod află că s-a născut Mesia, conducătorul mult așteptat de iudei, cel în care un popor întreg își punea speranța eliberării de sub jugul administrației romane, și intră în panică. El era conducător în Iudea, dar era unul supus romanilor, un vasal al Imperiului. Oricând un lider divin, precum Mesia, putea să-l detroneze. Rezolvarea cea mai la îndemână a fost înlăturarea Lui. Oricât de crudă ni s-ar părea azi această practică, uciderea rivalilor la tron, chiar aparținând familiei, era o practică foarte des întâlnită. Fiii își otrăveau tații pentru a le succede la domnie, Regii își excomunicau fiii dacă îi considerau subminatori ai mejestății, și tot așa. Omorârea unui străin, unui prunc nou născut pentru a-și menține puterea domniei era o sarcină aproape banală. Și Irod o aplică fără scrupule, în baza „tradiției” nescrise ale famililor regale antice. Este el vinovat? Fără nici o îndoială, însă nu mai mult decât aceia care ucid prunci fără nici un motiv!
În România, anual, se înregistrează aprox. 100.000 de întreruperi de sarcină. Aproximativ 60% sunt din cauze medicale (și aici intră și mamele minore), iar restul sunt avorturi la cerere. Rămân așadar 40.000 de prunci, nenăscuți, omorâți în cel mai sigur loc de pe pământ, pântecele matern, în fiecare an. Și „părinți criminali” sunt dintre aceia, majoritatea lor, care se îngrozesc la auzul faptei lui Irod, în biserici! Sunt aceia care se pregătesc cu devotament și risipă de bani și energie pentru o sărbătoare a Crăciunului dedicată prin excelență miracolului nașterii Pruncului Iisus! Sunt aceia care suferă pentru miile de brazi „ucisi” de sărbători pentru a împodobi casele oamenilor, dar care nu se emoționează atunci când mușcă din cârnații tradiționali facuți din porcii crescuți cu sudoarea frunții de oameni simplii de la țară și vânduți pe nimic! Sunt oameni care se declară civilizați și moderni, nu retrograzi și medievali precum cei care ies la referendum pentru familie sau merg la Biserică și în alte duminici și nu numai de Paște și Crăciun! Sunt oamenii care-și lasă copiii pe care au ales să-i născă, să-și aleagă singuri credința, și care plâng la capul lor pe patul de spital la toxicologie sau dezalcolizare! Și atunci ne întrebăm: Este pusă ziua aceasta în calendar pentru a-l judeca pe Irod sau pentru a ne judeca pe noi? Cei 14.000 de prunci morți atunci în Iudea nu sunt oare suficienți pentru a umple cerul de îngeri, și mai este nevoie să trimitem și noi în fiecare an măcar vreo 40.000?
AN NOU cu bucurie!
servite cu Boia 
Lasă un răspuns