Despre Rai… și ce zice Hristos despre el

În urma unei discuții, despre termenul „rai” și de câte ori apare el în cuvântările Mântuitorului, am luat la puricat textul Noului Testament și am descoperit că o singură dată folosește Hristos acest cuvânt… RAI, într-o zicere de pe Cruce, mai exact în Evanghelia după Luca, cap. 23, 43. Acolo i se adresează tâlharului de pe cruce, căruia îi spune că „astăzi vei fi cu Mine în rai”. Pe lângă acest loc, mai găsim în Noul Testament încă două locuri în care se mai folosește acest termen:

1. Epistola 2 Corinteni 12,4: „Că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.”
2. Apocalipsa 2,7: „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu.„

În mod normal nu ar avea o așa mare importanță faptul că se vorbește despre rai atât de rar în Noul Testament, pentru că vedem că se preferă sinonime de genul: împărăția cerurilor, casa Tatălui, sânul lui Avraam, locașul cerului, cerurile, cerul, împărăția cerului, etc. Dar nu poate fi o coincidență faptul că se folosește termenul rai doar în trei dintre scrierile Noului Testament, care sunt puternic influențate de predica Sfântului Apostol Pavel. Evanghelistul Luca consemnează evenimentele după predica Apostolului Pavel. Epistola către Corinteni este scrisă de către Sfântul Apostol Pavel iar Apocalipsa este scrisă de către Evanghelistul Ioan, care era de multă vreme episcop al Efesului, biserică întemeiată de către Pavel, în a treia călătorie misionară, și unde a stat în jur de 2 ani. Vedem așadar că oarecum folosirea termenului „rai” are de a face cu teologia Sfântului Apostol Pavel. Doar că nu este așa. De fapt, nimeni nu folosește termenul rai în vorbirea biblică, deoarece nu este un termen propriu Sfintei Scripturi, ci termenul paradis.

Etimologic vorbind „rai” în limba română vine din slavul rai direct împrumutat din persanul ray care înseamnă slavă cerească, fericire. Într-un mod nefericit, zic eu, acest termen a înlocuit în traducerea românească a Sfintei Scripturi termenul original paradis (παραδεισω) care se regăsește în toate cele trei locuri amintite mai sus, și care are o etimologie diferită. În limba greacă înseamnă grădină regală, și a fost preluat de către Septuaginta pentru a desemna grădina Edenului, iar în Noul Testament apărând doar în aceste trei situații pe care le discutăm. Același înțeles, de grădină regală, sau livada regelui, îl are termenul paradis și în limba aramaică, ebraică și persană, toate având și o componentă fizică, de locație. În traducerea latină Vulgata cât și în traducerea oficială King James se păstrează termenul de paradis, însă în traducerea românească contemporană, precum și în versiunile neoprotestante de limbă engleză apare termenul rai respectiv heaven. Să fie doar o coincidență fără o însemnătate teologică?

Dicționarul explicativ al limbii române pune semn de sinonimie între rai și paradis, ceea ce nu este la fel în originalul sens al cuvintelor. În persană, și aramaică, paradis este locul fizic al lui Dumnezeu iar rai este sentimentul sau starea de fericire a sufletului lângă Dumnezeu. Azi există o oarecare polemică pe marginea a ceea ce este raiul… un loc sau o stare? Dacă mergem pe linia traducerilor moderne ale Sfintei Scripturi putem tinde să spunem că este mai mult o stare de fericire, fără să însemne un anume loc. (un fel de Nirvana, sau contemplare în brahma). După cuvintele originale ale Sfintei Scripturi vedem însă că e mai mult decât o stare, este un loc feeric, paradisiac, cu prezență fizică a lui Dumnezeu în care ai o stare de fericire, datorită prezenței lui Dumnezeu. Atunci când Mântuitorul îi spune tâlharului pe cruce că „vei fi cu Mine în rai” îi spune de fapt că „azi vei fi cu Mine în Paradis” în Edenul închis de păcatul lui Adam, în grădina sădită de Dumnezeu la începutul lumii pentru om, în locul de unde va începe un Pământ nou și un cer nou la Parusie. Paradisul Împărăției lui Hristos nu este o filosofie de viață sau de după viață, relativă, ci este o Împărăție reală, palpabilă încă din viața aceasta în Biserică prin Trupul și Sângele Lui. Nimic nu este simbolic în ceea ce spune și face Mântuitorul, totul este real și puternic ancorat în viața noastră.