O psihanaliză a diavolului

1 – diavolul este un înger, nemuritor prin creație, înzestrat cu rațiune și libertate, chiar și cu un puternic simț al datoriei, față de el însuși.
2 – diavolul este într-o continuă luptă cu Dumnezeu, chiar dacă Dumnezeu nu se luptă cu el (Hristos nu omoară demonii, doar îi alungă).
3 – diavolul ispitește pentru că suferă de un acut complex de autoritate.
4 – diavolul stăpânește prin frică, nu o frică părintească asemenea cu frică de Dumnezeu, ci prin teroare, aplecată spre trup și moarte.
5 – diavolul dorește închinare, pentru că el se consideră încă nedreptățit de către Dumnezeu pentru că a fost alungat din cer.
6 – diavolul îl desconsideră pe om, nu pentru că are ceva personal cu el, ci pentru că astfel crede că Îl rănește pe Dumnezeu.
7 – diavolul este inteligent, (că doar este cel mai luminos dintre îngeri) dar inteligența lui este umbrită de dorința egoistă de mărire.
8 – diavolul nu dorește mântuirea omului pentru că știe că el nu o va primi. Este mânat de ideea de a trage după el câți mai mulți, în speranța că Dumnezeu va renunța la umanitate.
9 – diavolul nu cunoaște viitorul și nici gândul omului și nici planul lui Dumnezeu cu lumea. Totuși se folosește de inteligența intuitivă pentru a face predicții și pentru a manipula.

10 – diavolul nu este discret. Întotdeauna diavolul epatează, se dă în spectacol, uimește și se victimizează, încercând astfel să iasă la lumină din propriul întuneric.

11 – diavolul nu este Dumnezeu! Omul nu-i datorează nimic și nici nu are de câștigat nimic de la el. Promisiunile diavolul sunt deșarte și chiar dacă par bine intenționate ele nu urmăresc fericirea nimănui, doar răzbunarea nebună pentru propria-i nefericire.