Ascultarea ca început al credinței

Minunea pescuirii minunate, petrecută pe malul lacului Ghenizaret, sau Marea Tiberiadei, cum o numeau romanii, vine înaintea chemării grupului de frați Andrei, Simon-Petru, Ioan și Iacov la apostolie. Chemarea pe care o face Mântuitorul „veniți și vă voi face pescari de oameni” devine una foarte puternică, având autoritate datorită minunii pescuirii minunate. Sfântul Apostol Pavel spune: ” Credința vine din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos.” (Rom. 10,17) indicându-ne parcursul firesc al dobândirii credinței – Cuvântul lui Hristos – auzirea – credința.

Această înșiruire nu este una întâmplătoare, nici una creată într-un mod rațional logic, ci este ordinea ontologică a aparteneței la Hristos. Învățarea în sine are aceste etape pe care Mântuitorul le parcurge în fața pescarilor și a celor care erau adunați acolo pe malul apei. În primul rând trebuie să fim prezenți acolo unde este Hristos, acolo unde vorbește Cuvântul. În al doilea rând este nevoie de ascultarea lui Hristos, nu doar de auzire goală de înțelegere. Ascultarea presupune împroprierea învățăturii, dar și aplicarea ei. În acel moment se naște credința, ca mișcare firească a noastră spre a împlini ascutarea cuvântului lui Hristos.

Ca exemplificare revenim la minunea pescuirii minunate. Mântuitorul vorbește, predică evanghelia iar oamenii se minunează de puterea cuvântului. Pescarii osteniți și dezamăgiți de faptul că au pierdut o noapte fără să prindă nimic ascultă și ei pe Mântuitorul, dar ne arată că auzirea lor a fost o înțelegerea a evangheliei. Când Învățătorul le spune „aruncați mrejele mai la adânc” ei împlinesc îndemnul, cu toate că puteau refuza argumentat. Puteau spune că nu are rost, deoarece ei erau pescari profesioniști, făceau asta de o viață, și era de fapt chiar viața lor. Mai mult puteau spune că locul nu este bun, că doar din acel loc încercaseră să scoată pește toată noaptea. Dar nu! Împlinesc îndemnul și primesc minunea. Aici se naște credința. Împlinirea ascultării Cuvântului.

Putem argumenta noi azi că nu contează dacă mergi sau nu la biserică, Dumnezeu este peste tot, sau este în sufletul nostru, sau ne aude oricum. Evanghelia de azi ne contrazice. Dumnezeu este omniprezent omniscient, dar nu este tiran. Nu îndeasă cuvintele Evangheliei cu forța nimănui. Dacă este doar auzire fără prezența Lui, este lectură goală de conținut. Dacă este prezență fără ascultare este doar audiență teatrală. Dacă este credință fără înțelegere este habotnicie. Toate se împletesc într-un singul loc și într-un singur moment, la Sfânta Liturghie prin Euharistie… restul „e vânare de vânt”.

Fotografie de Tobias Bjørkli pe Pexels.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: