Pilda semănătorului – Apocrifă

„Ce înseamnă pilda aceasta?” L-a întrebat Petru. „Iar nu înțelegem!”

„Of Petre, cum să înțelegeți cu mintea voastră. Încă nu aveți pe Domnul nostru în voi… Veți înțelege când veți gândi cu mintea Mea.”

„Explică-ne Rabi” spuse Natanael puțin plictisit. „Suntem oameni simpli din Galileea, cum vom înțelege?”

„Semănătorul sunt Eu, sămânța este cuvântul Meu iar ogorul este lumea.”

„Și noi ce suntem?” întrebă Andrei.

„Semănători!”

„Și ce semănăm noi, că nu avem cuvintele vieții!” spuse Ioan.

„Cuvintele Mele.”

„Eu nu cred că pe noi ne va asculta lumea.” îngână Toma.

„Vă vor asculta, cum m-au ascultat pe Mine.”

„Tu Rabi ai putere!” zise Matei.

„Și voi veți avea.”

„Când?”

„Când mă veți iubi, Iuda.”

„Dar te iubim, Rabi!” sări Petru.

„Mă iubiți, dar încă nu știți!„

„Și când vom ști?”

„Când veți muri precum sămânța pe care eu o semăn în voi.”

„Iar vorbești în pilde și nu pricepem” spuse Iacov.

„Tu vei pricepe primul.”

„Și ce vom culege?”

„Pe voi prietenilor, pe voi ca roadă a Tatălui.„…

Iuda îngână în barbă „cu astfel de cuvinte pe mulți îi vei pierde Rabi!”

„Numai pe fiul pierzării prietene, dar și pe acela Îl voi secera!„

(credit pentru inspirație Pr. Ioan-Florin Florescu – Jurnal Scoțian)