„Doamne cine este bogatul? Îl cunoaștem?” întrebă Petru.
„Da Simone, îl cunoașteți. Uită-te în jur. Sunteți voi… Ucenicii Mei!„
„Dar Rabbi, noi nu suntem bogați!” se revoltă Natanael.
„Sunteți cei mai bogați! Mă aveți pe Mine.”
„Și ce Lazăr stă la poarta noastră?” ispiti Iuda? „Noi nici casă nu avem!”
„Am Eu casă, și Eu sunt la poarta voastră!”
„Iar vorbești în pilde, Tu Rabbi ești și bogăție, și ești și săracul Lazăr? Ce ești cu adevărat?”
„Sunt tot ceea ce voi nu sunteți, Matei! Sunt tot ceea ce vă lipsește și vă prisosește!”
„Atunci vom merge în iad pentru că noi suntem bogatul nemilostiv!?” deznădăjdui Toma.
„Împărțiți fărâmiturile de la masa Mea și iadul va pieri! Nu lăsați câinii să facă lucrarea voastră că ei vă vor rușina la judecată!”
„Doamne, noi suntem săracii! Nu vezi că nici traista nu avem? Și nici loc să ne plecăm capul?”
„Câtă vreme Eu sunt mai sărăcit decât voi, voi sunteți bogați Andrei! Voi fi Eu bogat iar, și atunci voi veți fi și mai bogați! Nu lăsați bogăția Mea iadului…„
„Lasă-ne Rabbi să fim săraci că să ne mântuim, nu vrem bogăție!” ceru Petru.
„Nu se poate prieteni! Săracul Lazăr este numai unul, ca toți să fie bogați de sărăcia Lui… Împărțiți fărâmiturile de la masa Mea… Dați tuturor…”
servite cu Boia 
Lasă un răspuns