Ziua a treia a început cu o „binemeritată” sesiune de shopping. Bazar din Betleem, plin cu de toate, prețuri pentru toți, reduceri la orice. Ghidul nostru, o doamnă extraordinară, de un bun simț ieșit din comun, și foarte logică în gândire, a ales să ne scoată din minte grija suvenirurilor, pentru a ne putea concentra la ceea ce este important, Țara Sfântă.
Mănăstirea Sfântul Gheorghe de la Hozeva – pustiu cât vezi cu ochii. Prăpăstii halucinante. Drum abrupt și lung. Răsplata de la capătul drumului… O nestemată de har. Pe lângă faptul că de-a lungul timpului Mănăstirea a adăpostit și a format sfinți știuți și neștiuți, ea ne arată cum trebuie să fie adevărata nevoință. E cam greu azi, ca într-o mănăstire cu wi-fi și mașină la scară să naști sfinți precum Ioan Iacob Românul.
Muntele Ispitirii – locul în care Mântuitorul se retrage după botezul de la Iordan, și în care după 40 de zile este ispitit de diavol. Privind valea Ierihonului de la poalele muntelui Ispitirii înțelegi cea de-a doua ispită. După 40 de zile de postire, și peisajul dezolant al pustiului, bogăția Ierihonului reprezintă tot ceea ce are mai bun lumea. Despre minunea orașului Ierihon revin în altă zi.
Marea Moartă – moartă de-a binelea. Nu doar că nu trăiește nimic în apa ei, dar nici malurile nu sunt propice vieții. Apa sărată, amară și unsă (de la iodul în concentrație mare). Și totul se datorează păcatului. Cândva o câmpie foarte fertilă, udată de apele bogate ale Iordanului, a pierdut binecuvântarea după momentul pedepsirii Sodomei și Gomorei. Cred că la fel de pustiu arată și sufletul nostru când este plin de păcate. Un bine în tot răul există și aici… Se fac „cele mai bune” cosmetice din lume (după spusele lor) … Va urma…
servite cu Boia 
Lasă un răspuns