Pelerin prin Țara Sfântă. Ziua 7 – Grădina Ghetsimani

Ultima zi de pelerinaj. Ultima zi din acest drum încărcat de emoție și înțelegeri profunde. Vremea a fost foarte închisă și ploioasă. Așa cum am mai spus, din cele 5-10 zile ploioase pe an din această țară, noi am prins 3. Cu toate acestea numai pelerinii erau supărați, locuitorii fiind mai mult decât încântați. Semn că noi habar nu avem cât de importantă este apa pentru acești oameni. La fel cum nu știm să apreciem țara minunat de mănoasă și primitoare pe care o avem.

Obiectivele din această zi au fost mai puține. Programul mai relaxant, așa că mă voi opri la doar două obiective ce mi-au rămas la suflet.

Grădina Ghetsimani – singurul loc cu umbră din Ierusalimul timpului Mântuitorului. Loc verde și liniștit în toată forfota Ierusalimului de piatră. Mântuitorul obișnuia să poposească des în acest loc, împreună cu ucenicii Lui, fie pentru a le vorbi acestora, fie pentru a se ruga. Ultima noapte de dinainte să fie prins a petrecut-o tot în grădină, precum și noaptea Cinei celei de Taină. Biserica Națiunilor, unde se află și locul ultimei rugăciuni a Mântuitorului, este un exemplu a faptului că Dumnezeu a împlinit cererea Fiului Său: „Eu pentru aceștia mă rog […] ca toți să fie una.”

Muntele Sionului – parte din cele cinci coline pe care Ierusalimul de azi este clădit – era în vremea Mântuitorului în afara cetății. Pentru evrei cel mai important loc din acest munte este mormântul regelui David. Astăzi a fost trasformat în sinagogă, loc în care se plânge după gloria Israelului din vremea davidică, dar și loc de așteptare a lui Mesia, „toiag din rădăcina lui Iesei”. Ceea ce este cu adevărat important este faptul că „rădăcina lui Iesei”, adică a neamului lui David, a odrăslit, și chiar în acest loc. Mântuitorul, vorbindu-le apostolilor săi despre moartea și învierea Sa, le spune: „sămânța dacă nu moare nu poate să facă rod”. Sămânța firii omenești a lui Hristos a fost neamul lui David, iar aceasta a adus rod chiar deasupra mormântului lui David, în camera de sus, în Foișorul Cinei celei de Taină. Cum nimic nu este la întâmplare în vorbele și faptele Mântuitorului, nici momentul primei Euharistii nu a fost la întâplare înfăptuit aici. Toată lupta regelui David pentru biruința lui Dumnezeu se desăvârșește în Hristos care învinge stăpânirea diavolului oferindu-Se ca alternativă mântuitoare oamenilor.

În finalul acestui mini-jurnal de călătorie vreau să le dau câteva sfaturi celor care doresc să vină în acest loc:

1. Porniți în pelerinaj și nu în excursie sau concediu. Nici programul și nici atmosfera nu sunt propice relaxării. Faptul că sunt atât de multe obiective de vizitat, și la aproape fiecare trebuie să stai la coadă, îi va frusta peste măsură pe cei care vor merge în Țara Sfântă ca pe litoral.

2. Concentrați-vă pe obiective și nu pe cumpărături. Totul acolo este învăluit în comercial. Nu există obiectiv turistic care să nu fie asaltat de oameni care vând de toate, plus magazilele mari și foarte ispititoare. Cel mai ispititor din acest punct de vedere este Drumul Crucii, care trece printr-un bazar imens. Chiar dacă lăsați cumpărăturile pe ultima zi, nu veți risca să plecați acasă fără suvenirurile dorite. Amintiți-vă că ați mers în pelerinaj și nu la mall.

3. Înarmați-vă cu răbdare. Așa cum am mai spus, aproape toate obiectivele sunt aglomerate și impun un timp de așteptare. Cel mai mult se așteaptă la Sfântul Mormânt și la Golgota. Înainte să vă ispitească gândul de a renunța, amintiți-vă că nu aveți nimic mai important de făcut!

4. Nu vă așteptați ca Țara Sfântă să vă schimbe. Mulți dintre pelerini merg pe acest drum cu speranța că în viața lor se vor întâmpla minuni, că se vor schimba radical. Nimic mai greșit. Dacă schimbarea nu începe de acasă, Dumnezeu nu vă va schimba cu forța. Hristos nu a obligat pe nimeni să îl urmeze. Ce poate să facă acest pelerinaj este să vă trezească. Schimbarea adevărată se va petrece numai dacă vom înțelege că e obligatoriu ca acasă să fim mai aproape de Hristos Euharistic.

5. Nu vă preocupați de poze în detrimentul închinării și rugăciunii. În multe dintre locurile vizitate timpul alocat a fost mai mult decât suficient și pentru rugăciune, dar și pentru poze. Cu toate acestea, principala grijă a majorității pelerinilor erau pozele și mai apoi rugăciunea, care uneori lipsea cu desăvârșire. Cel mai trist este că sunt câteva obiective unice, precum Golgota și Sfântul Mormânt, unde din cauza fluxului mare de pelerini, timpul alocat închinării este foarte scurt, uneori de ordinul secundelor. Dacă vă opriți să faceți poze veți pierde timpul alocat rugăciunii. Și oricum lumina în acele locuri e slabă și poza nu va ieși bine. Internetul este plin de fotografii profesionale cu toate locurile din Țara Sfântă. Rugați-vă prima dată… prietenii vă vor crede că ați fost acolo, chiar și fără fotografii.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Stânca Rugăciunii din Gradina Ghetsimani
Foișorul Cinei celei de Taină
Mormântul Regelui David

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: