În duminica a V-a din post Mântuitorul Iisus Hristos le spune (din nou) apostolilor, că în scurt timp va fi dat spre judecată, batjocură și moarte, dar că a treia zi va învia. Ce spune Hristos și ce aud apostolii (și noi)? Unii aud că sunt chemați să lupte pentru El, alții înțeleg că e momentul să se înfricoșeze, iar Iacov și Ioan consideră că e momentul să-și asigure viitorul: „dă-ne să stăm de-a dreapta și de-a stânga Ta”. Ce a vrut de fapt Învățătorul de la ei? Care a fost motivul vestirii morții Lui?
Căuta scăpare? Căuta încurajare? Voia apărători sau luptători? Încerca să găsească un urmaș? Nicidecum! Vestirea morții o face pentru a evidenția Învierea. Hristos nu a cerut nimănui să trăiască calvarul Golgotei, chiar dacă unora le-a prezis că vor „gusta paharul” durerilor mucenicești, dar nu ca și condiție absolută pentru mântuire. În schimb ne-a oferit tuturor biruința morții, Învierea.
De ce este necesar să înțelegem această relație dintre moarte și înviere? Pentru că astfel rămânem oameni întregi, trupește și sufletește. Dacă nu credem în Învierea lui Hristos, nici în învierea noastră nu credem. Dacă nu înțelegem moartea noastră ca un pas firesc și necesar spre înviere, atunci nu ne rămâne decât să ne luptăm orbește pentru fiecare clipă din această lume.
Ce trăim azi pare a fi o luptă cu moartea, dar fără perspectiva învierii. Așa ceva nu i se cuvine unui creștin. Grija de trup este esențială, dar nu în detrimentul sufletului. Nu declarăm război tuturor, și mai ales lui Dumnezeu, doar pentru că noi nu vrem să murim! Dacă învingem azi un virus, de mâine devenim nemuritori? Dacă trăim azi cu Hristos, s-ar putea ca mâine să ne trezim, totuși, nemuritori.
Doamne ai milă de noi!
servite cu Boia 
Lasă un răspuns