„Nu răspunzi nimic? Iată, câte spun împotriva Ta!”

Această întrebare i-a pus-o Pilat Mântuitorului în momentul judecății. (Marcu 15,4) Și Mântuitorul tăcea. A ales să nu se apere folosind cuvinte și rațiuni omenești, nu pentru că nu l-ar fi putut convinge pe Pilat de nevinovăția Sa, ci pentru că Dumnezeu nu se disculpă în fața omului.

Zile acestea retrăim, sau cel puțin așa ar fi firesc, calvarul Golgotei împreună cu Domnul Iisus Hristos. Am intrat smeriți, alături de Mântuitorul, în Ierusalimul ultimei săptămâni de post, printre cei care ne aclamau sau ne înjurau în mod gratuit. Ne-am înfricoșat în fața pildei smochinului neroditor, uscat doar prin cuvântul Domnului. Am luat aminte la pilda fecioarelor înțelepte, înțelegând că nu avem timp de nebunie. Ne aruncăm la picioarele Mântuitorului cu lacrimi de pocăință, precum femeia păcătoasă, nădăjduind la iertare pentru iubirea arătată Domnului. Vom petrece alături de apostoli intimitatea Cinei celei de Taină. Vom fi invitați la rugăciune și priveghere în Grădina Ghetsimani, dar apăsați de griji, probabil vom adormi, lăsându-L pe Hristos singur. Ne vom risipi de frică la prinderea Lui sau chiar ne vom lepăda de El, privind de departe tot surghiunul crucificării. Poate ne vom dori să-I luăm crucea de pe umăr, dar ne vom da seama că nu avem putere să ne ducem nici crucea personală. Vom ajuna „tradițional” în Vinerea Mare, și vom cânta, de acasă, Prohodul Domnului, făcut atunci în grabă de Iosif și Nicodim. Va trece și Sâmbătă Mare, iar noi, ca și creștini, vom aștepta cu nerăbdare vestea Învierii Lui.

Și apoi?

Ce facem după aceea?

Ne punem la masă în fața mielului înnobilat de garnituri și băuturi? Ne așezăm la televizor că „îi filmu’ cu Iisus”? Ne ascundem de Covid și alte frici aducătoare de moarte? Revenim la toate metehnele lăsate deoparte la începutul postului?

Sau…

Ne facem vestitori ai Învierii!

Un singur lucru vreau să sesizăm din toate cele de mai sus. Pe toate le putem face „nimic zicând”. În fața morții cuvintele nu mai au sens. În fața morții vorbesc doar cei care nu știu de înviere. În fața Golgotei vorbesc doar cei care batjocoresc. În fața Mormântului grăiesc doar cei care sunt puși să Îl păzească pe Cel Atotputernic. Creștinii vorbesc după înviere, și doar despre Hristos cel înviat.

Iată, câte spun împotriva Ta? Să nu răspunzi, Doamne. Te rugăm… Ai milă de noi!

… eu, unul, voi tăcea…