De la demos la pandemos (pandemia ca segregare)

Așa cum este cazul majorității termenilor științifici din lumea asta, și termenul folosit pentru boli infecțioase sau molime mondiale provine din limba greacă. PAN-DEMOS înseamnă toți cetățenii, toți oamenii sau întreaga lume. Provocarea pe care această boală o aduce este tocmai aceea a impactului efectiv sau posibil pe care îl are asupra întregii omeniri. Întrebarea de la care trebuie să pornim în orice discuție despre pericolul pandemic este următoarea: Ce înseamnă cu adevărat demos?

Cetățile stat din Grecia antică au „inventat” (el exista într-o formă mai simplă încă din perioada tribală) un sistem politic bazat pe popor (demos), în sensul că la bunul mers al polisului participau direct sau reprezentativ toți locuitorii. Toți, dar nu chiar toți. De fapt, doar cetățenii formau demosul, adică cei care fie aveau dreptul din naștere, fie îl primeau datorită statutului socio-economic. Și bineînțeles erau bărbați. Așadar democrația în perioada „copilăriei” ei nu era un sistem chiar democratic, în sensul dorit și enunțat azi, așa cum nici pandemia de azi nu îi amenință pe toți oamenii. Cum așa? Foarte simplu. Două argumente parcurgem în acest sens.

Primul argument se referă la acei oameni care sunt mult prea amenințați de apăsarea propriei vieți pentru a rezona cu amenințarea pandemică. Sunt acei oameni care trăiesc primii ani ai vieții în sete, foame, frică și opresiune fără să ajungă nici măcar la adolescență. Sunt acei oameni care se luptă de generații cu blestemul de a se fi născut de o culoare greșită, de religie greșită sau de sex greșit. Sunt acei oameni care habar nu au ce înseamnă să ai o casă a ta, o mașină personală, o vacanță școlară sau părinți. Sunt acei oameni care văd cărțile doar la televizor și televizorul doar în vitrinele magazinelor, iar magazinele doar din întâmplare. Sunt acei oameni pentru care o haină se schimbă atunci când este prea ruptă ca să acopere trupul, iar prietenii sunt aceia de care nu ți-e frică. Pentru toți aceștia, și mulți alții, pandemia aceasta nu mai are loc din cauza pandemiei pe care o trăiesc deja și pe care ei o numesc viață.

Al doilea argument se referă la când numim o boală pandemie? Azi vorbim de ciuma neagră, de gripa spaniolă sau de holeră ca fiind evenimente pandemice. Vorbim așa, după ce am numărat morții de pe toate continentele și din toate clasele sociale. Cu toate acestea se pare că abia acum termenul este folosit la adevărata lui valoare etimologică. Abia acum, când pericolul îmbolnăvirii stă la ușa demosului, el este luat în serios. Când ceilalți care nu sunt cetățeni ai civilizației care contează suferă în afara zidurilor democrației, nu ne ostenim să aruncăm cu pandemia în ei.

Întrebare de final: când trece covidul declarăm pericol pandemic și avortul, intoleranța, războiul, sărăcia, social-media (bârfa), hoția, sclavagismul corporatist sau consumismul? Pentru că multe din aceste molime se pot rezolva foarte ușor prin izolare și distanțare socială.

Fotografie de cottonbro pe Pexels.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: