Când mă voi trezi?

„Fiindcă n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea.” (Ioan 3, 17)

Ce este Hristos pentru mine? Mântuitor sau Judecător? Este imaginea fricii sau imaginea mângâierii? Este motivul pentru care îmi ascund păcatul sau Cel căruia îi mărturisesc necazul meu? Este Cel cu care lupt sau Cel lângă care lupt?

Acestea sunt câteva întrebări pe care ar fi firesc să ni le adresăm în fiecare dimineață, în calitate de creștini. Sunt întrebări care trebuie să fie în conștiința noastră zilnic, alături de cele cotidiene precum „cu ce mă voi îmbrăca” sau „ce voi mânca azi”.

Din păcate nu doar că trec zile la rând în care nu ne amintim de Hristos, ci uneori trec ani sau chiar toată viața fără să ne punem în legătură reală cu Mântuitorul.

Îl percepem la marile sărbători tradiționale, Crăciunul și Paștele, doar ca pe un motiv de a ne justifica fastul și zilele de odihnă în sânul familiei. De Nașterea Domnului dăm cadouri de la Moșu’, iar de Înviere ne îngrămădim la „lumină și paști”. La Bobotează colecționam sticle cu aghiazmă și lăudăm, în duminicile în care mai apucăm pe la Sfânta Liturghie, cât de bună este anafura. Dar nimic despre El. Nimic despre Hristos Mântuitorul.

Tatăl L-a trimis să ne fie Mântuitor, tocmai pentru a nu ajunge la înfricoșătoarea judecată cu vina păcatelor noastre apăsând pe conștiință. Din practică însă vedem că nici ca Judecător nu ne mai mișcă Hristos.

Avem o singură scăpare. Să lăsăm idolatria propriei persoane și să slujim adevăratului Dumnezeu. Înălțarea Sfintei Cruci poate fi momentul înălțării conștiinței noastre spre cer.