În evanghelia după Luca, cap. 5, 1-11, se relatează o minune pe care Mântuitorul o săvârșește la începutul misiunii Sale, pe malul lacului Ghenizaret (Marea Galileii), în urma căreia patru pescari, Simon-Petru, Andrei, Iacov și Ioan, devin apostoli sau „pescari de oameni”.
Pe scurt întâmplarea se desfășoară astfel: Mântuitorul vine în zona de acostare a vaselor de pescuit, dimineața când pescarii se întorceau după o noapte de „serviciu” și predică. Folosește ca amvon una dintre bărcile aflate la mal, aparținând unui pescat numit Simon. Cuvântul Învățătorului mișcă sufletele celor care-L ascultau, încât le câștigă aprecierea. De unde știm asta? Din faptul că la îndemnul Lui, pescarii experimentați care s-au chinuit o noapte întreagă să prindă ceva, fără nici un rezultat, acceptă să arunce încă o dată mrejele proaspăt curățate și descâlcite, la mal, contrar oricăror cutume pescărești.
Minunea se întâmplă atunci. Mrejele încărcate de pradă umplu bărcile goale ale pescarilor și le salvează, dacă putem spune așa, ziua de lucru. Minunea adevărată însă nu a fost aceasta. Nu mulțimea de pești prinsă într-un loc în care nimeni nu ar fi pescuit vreodată a fost minunată, ci „prinderea” apostolilor în „mrejele” Mântuitorului.
Efectul pescuirii minunate schimbă conștiințe. Schimbă sufletele celor patru pescari atât de radical, încât aceștia lasă totul și îi urmează Lui. Simon-Petru își lasă familia, soția, copiii și soacra, Andrei își lasă tinerețea, Iacov și Ioan își lasă tatăl și averea. Toți își părăsesc viața dinainte pentru a urma unui „necunoscut” care nu le promite decât că vor continua să „pescuiască oameni”.
Mesajul evangheliei este foarte actual. Noi așteptăm și cerem de la Dumnezeu minuni în viața noastră. Cerem vindecări miraculoase, cerem statut social, cerem bunăstare materială sau pace sufletească. Cerem și primim de cele mai multe ori, după credința noastră, dar ce schimbă aceste minuni în viața noastră? Ne mulțumim doar cu faptul că „barca” noastră e plină de „pește”? Nu ne dăm seama că minunea pe care Dumnezeu o face în viața noastră nu are ca scop salvarea momentului de cumpănă în care ne aflăm, ci are ca scop salvarea veșniciei pentru sufletul nostru.
Dacă cei patru apostoli s-ar fi mulțumit doar cu peștele minunat pecuit și nu ar fi răspuns chemării Mântuitorului, am mai fi vorbit azi despre ei? Ar mai fi fost ei martori atâtor evenimente reveloatoare și mântuitoare? Ar mai fi primit ei „cununa muceniciei” și a mântuirii? Poate… sau poate că nu.
Noi ce facem cu minunile? Care este minunea din viața ta?
servite cu Boia 
Lasă un răspuns