În limba română nu există un termen care să traducă, oficial, fenomenul de bullying. Nu pentru că nu interesează pe nimeni, ci pentru că nu există un singur cuvânt care să cuprindă în totalitate ceea ce înseamnă „bullying”. Unii îl definesc ca fiind o agresiune a unui om mai puternic asupra unuia mai slab. Sau o situație de dominare, folosindu-se acte de violența fizică și/sau emoționale. În fapt „bullyingul” presupune mult mai mult de atât.
Sunt trei caracteristici majore ale unui act de bullying, care se regăsesc în toate situațiile de acest fel.
1. Repetitivitatea: este prima caracteristică. Un act de bullying se întâmplă pentru o perioadă mai lungă de timp. În general se sfârșește doar atunci când ceva exterior intervine. Prea rar opresorii se opresc din proprie inițiativă din a-și chinui victimele. Postura de putere îl ține pe opresor într-o „beție” din care nu dorește să iasă.
2. Strategia: întotdeauna în bullying găsim o strategie. Batjocorirea victimei se face după un scenariu, după un plan, pentru că opresorul are nevoie de satisfacția victoriei. De prea puține ori un bătăuș se va lega de o persoană pe care nu știe sigur că o poate învinge. Victimele sunt condamnate din start la umilință, și bătăușul știe că nu va avea probleme. De aceea strategia, modul în care victima va fi umilită, îi dă satisfacției opresorului.
3. Publicul: actele de violență sau conflictele spontane nu țin cont de martori și de public. Sunt răbufniri necontrolate a unor acumulări de tensiuni, care se risipesc după ce există această descărcare de furie. Actul de bullying are nevoie de martori, pentru ca acela care îl săvârșește să aibă confirmarea puterii. De cele mai multe ori publicul este pasiv, din dezinteres sau frică, iar opresorului îi convine situația de minune.
Ce legătură are acest fenomen cu rugăciunea?
Evanghelia de azi (Luca 6, 31-36), a iubirii vrăjmașilor, ne îndeamnă să ne rugăm pentru dușmanii noștri. Și de multe ori ne rugăm… Dar cum?
Ne rugăm să îi pedepsească Dumnezeu! Să le întoarcă răul! Să primească ceea ce ne-au făcut nouă! Câteodată chiar îi cerem Domnului să îi piardă (omoare) pe vrăjmași! FOARTE GREȘIT ȘI ANTIEVANGHELIC!
Transformarea lui Dumnezeu în bătăușul nostru este un act diavolesc. Ceea ce facem noi când ne adresăm Lui în felul acesta este un act de bullying. De ce? Pentru că ne folosim de dragostea și disponibilitatea lui Dumnezeu de a ne asculta, pentru răzbunare programată și cu public.
Credem că dacă mergem la biserică cu pomelnic și acatiste, pornite din ură și dorință de răzbunare, Dumnezeu va împlini cererile noastre? Nici vorbă!
În cel mai fericit caz ne va ignora, sau ne va compătimi „că nu știm ce facem”.
O astfel de atitudine este de fapt bullying și ne transformă în agresori „de cursă lungă”. Ne condamnă la o viață nefericită, în care timpul nostru se irosește pe stratageme păcătoase. În astfel de inimi nu este loc nici de iertare, nici de dragoste și nici de Dumnezeu!
Doamne nu ne asculta rugile păcătoase!
servite cu Boia 
Lasă un răspuns