Suntem într-o etapă a istoriei în care toate sistemele pe care le-am construit în ultimele două secole se zdruncină serios. Unele sunt cutremurate atât de tare încât, în căderea lor, riscă să dărâme și altele, care abia se mai țin pe picioare. Economia stagnează sau intră în recesiune. Viața socială se transformă mai repede decât pot societățile să se adapteze. Familia și-a pierdut fundația și bâjbâie ca un porumbel căzut prea devreme din cuib. Sacralitatea nu mai este la modă și primește lovituri pentru care nu are apărare. OMUL modern se ancorează în „porturi plutitoare” fără să înțeleagă faptul că suntem în plină furtună.
Sună îngrozitor? Așa este, dar nu acestea sunt problemele adevărate! Niciuna dintre crizele enumerate mai sus nu va distruge civilizația așa cum o cunoaștem. Nu! Un „dușman” mult mai perfid și tăcut roade umanitatea. Se cheamă AUTOSUFICIENȚĂ!
Unii o cunosc sub denumirea de „stimă de sine”. Alții o promovează că filosofia dezvoltării personale sau „leadership”. Pentru sacralitate ea vine sub forma „adevărului de credință” indiscutabil și imuabil. Pentru economie ea se transformă în capitalism de formă corporatistă. Pentru știință este vorba de teorii care trebuie neapărat demonstrate. Și exemplele pot continua.
Ce dovezi aduc pentru a susține cele de mai sus? În „spiritul vremii” aș putea să spun doar că „așa cred eu”, și ar trebui să fie suficient. Dar pentru că așa este normal îmi voi argumenta ideile.
1. Autosuficiența în creșterea copiilor: copilul meu este perfect. Copilul meu trebuie să fie cel mai bun. Copilul meu nu trebuie să știe ce e lipsa. El trebuie să aibă toate condițiile și oportunitățile existente. Dacă în școală nu are rezultatele așteptate, sunt de vină profesorii, colegii, sistemul, etc. Nu el! Copilul meu este un geniu, unicul din felul lui, neînțeles poate, dar perfect.
2. Autosuficiența în viață: eu merit întotdeauna mai mult decât am și sunt. Lipsurile și problemele cu care mă confrunt nu sunt din cauza mea. La serviciu aș face lucrurile mult mai bine decât șeful meu, dar nu am avut”norocul” să fiu patron. În trafic sunt cel mai bun șofer, dar ceilalți participanți la trafic și-au luat permisul pe șpagă și de aceea nu pot conduce așa cum trebuie. Casa și curtea mea ar fi cele mai curate, dar vecinii mei sunt niște necivilizați care nu apreciază valoarea mea. Faptul că nu am terminat și eu medicina sau ingineria sau altă meserie de”domni” se datorează faptului că eu nu am avut susținerea părinților și nu a limitărilor mele intelectualele. Eu știu oricum mai bine ce e bine pentru mine și nu am nevoie să-mi spună nimeni ce să fac.
3. Autosuficiența în spiritualitate: eu cred în Dumnezeu, dar nu am nevoie de nimeni care să-mi spună cum să mă rog, sau unde să mă rog. Nu am nevoie de nicio instituție eclezială care să traseze direcții de manifestare ale credinței. Dumnezeu este același pentru toți și nimeni nu știe mai bine decât mine cum să vorbească cu El. Preoții și păstorii și predicatorii și alți reprezentanți ai divinului sunt doar mincinoși și paraziți care profită de pe urma „proștilor”. Eu știu cum stă treaba și pe mine nu mă păcălesc „bor-iți”.
Mă opresc aici… Dar exemplele pot continua. Vă invit să găsiți și voi câteva, poate chiar din viața personală. Meditații la acestea și găsiți puterea de a ieși din această capcană. Atunci viața va căpăta culoare, sens și voioșie. Atunci problemele vor fi mai ușor de rezolvat pentru că le veți vedea cauza, care de cele mai multe ori suntem chiar noi. Atunci veți vedea cât de departe suntem de Dumnezeu și cât de neînsemnați suntem în fața Lui, și că doar împreună, în comunitate și sub păstorirea altuia putem să creștem din punct de vedere spiritual.
AUTOSUFICIENȚA = SFÂRȘITUL UMANITĂȚII.
servite cu Boia 
Lasă un răspuns