De ce grimase, vă întrebați? Pentru că după părerea mea, sau mai bine spus, după experiența mea, cea mai potrivită imagine despre post în societatea noastră este cea descrisă de grimasă. DEX-ul spune că:
GRIMÁSĂ, grimase, s. f. = Schimonosire voită sau spontană a feței (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ Fig. Aparență înșelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace.
Cam ceea ce facem când auzim că în perioada șoricilor, a cârnaților afumați și a caldaboșilor, și al altor „porcării” tradiționale, calendarul pune numai dezlegare la pește! Nici o zi la porc? Și uite… Grimasă…
Anul acesta este și pandemie, din nou carantină (grimasă), școală on-line ( grimasă) și acum și post? ( Grimasă mare) Ce să tot mănânc de post dacă stau mai mult prin casă? ( Rămâne grimasa de dinainte)
La această întrebare rostită de fiecare cel puțin o dată în viață „ce să mai mănânc de post?” Eu răspund cu vorbele Profetului Isaia cap. 58, 3-11:
3. Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.
4. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.
5. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?
6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9.Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
Mai interesant este faptul că nu sunt cuvintele lui Isaia, sunt cuvintele lui Dumnezeu! (Grimasă și șoc!)
Acum despre perspective: Schimbăm întrebarea inițială „ce să mai mănânc în post” cu „ce să mai dăruiesc în post”.
Pandemia în cel de-al doilea Post important al Bisericii nu este altceva decât o nouă ocazie de a medita la cât de mici și efemeri suntem. Dacă iertăm și dăruim avem toate șansele să creștem și să ne ridicăm deasupra grimaselor sufletești care ne chinuie atât de crunt.
Îndrăzniți, acolo undeva un copil așteaptă un Moș Crăciun!
Doamne, nu te supăra pe noi!
servite cu Boia 
Lasă un răspuns