Câte un „Ioan” în fiecare

„Şi a mărturisit loan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel, şi a rămas peste Dânsul! Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel Care botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.” (Ioan 1, 30-34)

Așezarea sărbătoririi Sfântul Ioan Botezătorul imediat după cea a Botezului Mântuitorului nu este una întâmplătoare. Biserica a pus această prăznuire ca o continuare a înțelesului celei care a trecut. În relatările evanghelice din ziua de Bobotează se observă că singurul care a auzit glasul Tatălui din cer a fost Ioan Botezătorul.

Ceilalți care asistau de pe mal probabil că nu au sesizat nimic extraordinar când Domnul Iisus a intrat în apa Iordanului. Ioan însă vede nu doar confirmarea lui Iisus ca Mesia, ci își și vede misiunea și țelul vieții lui împlinit. Din acest moment nu va avea nicio problemă în a-i trimite pe ucenicii lui, Andrei și Ioan, să-L urmeze pe Iisus. Din acest moment va avea curajul să îmbrățișeze moartea cu seninătate, știind că în lume a venit cel care botează „cu Duh Sfânt și cu foc”, „mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii”.

Soborul Sfântului Ioan Botezătorul este ziua în care suntem chemați să ne reorientăm viața. În fiecare dintre noi, cei care ne considerăm creștini, trebuie să apară câte un Ioan, care să fie capabil să audă glasul Tatălui ceresc și să se încreadă în Iisus și misiunea Lui. Începutul acestui simțământ îl găsim tot în persoana „celui mai mare bărbat născut din femeie”, POCĂINȚA.

Urările de „La mulți ani” făcute în această zi celor care poartă numele Sfatului Ioan Botezătorul, trebuie să fie completate de dorința de pocăință care ne va aduce inima curată și implicit, vederea lui Dumnezeu.

Altfel riscăm să trecem din nou prin aceste sărbători de iarnă, ca rața prin apă.