Acul de siguranță

În Sertarul cu de toate se porni o revoluție. Partea cea mai de jos freamăta din cauza Acului de siguranță. Celelalte ace, din familia celor cu gămălie și din clanul celor de cusut, s-au hotărât să-l alunge pe Acul de siguranță dintre ele. Nu aveau un motiv real, întemeiat, ci doar pentru că era singurul din felul lui în acel sertar. Până la urmă nu era nevoie de mai mult. Un ac singular între atâtea ace importante, care aveau un scop bine definit, era o pată neagră pe obrazul Sertarului cu de toate.

Fără alte explicații, Acul de siguranță fu notificat, printr-un capăt de ața rătăcită, că are la dispoziție două zile să-și adune lucrurile și să plece. În cazul în care ar fi refuzat cererea comunității acelor, ar fi fost aruncat în întunericul din spatele sertarului. Toată lumea știa că de acolo nu s-a mai întors nimeni niciodată.

Pus în fața decizie fraților cu vârf ascuțit, Acul de siguranță se închise bine la cap, și plecă tăcut spre alt sertar. Se gândi o vreme să se mute chiar în alt dulap, dar nimeni nu știa cu siguranță dacă mai existau alte dulapuri în realitate. Oricum acolo nu mai avea voie să rămână… așa că plecă.

Timpul trecu tăcut peste Sertarul cu de toate, și cei care deciseră să-l alunge pe Acul de siguranță dintre ei ajunseră spre sfârșitul vieții. Familia Acelor cu gămălie fu decimată de apariția capselor, care prindeau mult mai bine și nu înțepau. Clanul Acelor de cusut căzuse în uitare din cauza mașinilor de cusut, și mai ales a dezinteresului oamenilor de a mai repara hainele. Celelalte lucruri din Sertarul cu de toate își mai aminteau vag de Acul de siguranță, și cei mai noi considerau că nu a existat niciodată un astfel de Ac în Sertarul lor.

În acest timp, Omul, pregătindu-se de un mare eveniment, probă mândru un costum, privindu-se în oglindă. Totul părea la locul lui, până când își dădu seama că un nasture de la buzunarul interior stă să cadă. Oftă puțin enervat, și uitându-se la ceas își dădu seama că nu are timp să-l coase acum. „Lasă că pun un ac de siguranță. Știu că am unul în Sertarul cu de toate!”

Degeaba îl căutară, că Acul de siguranță nu era acolo. Parcă făcuse picioare. Doar ace de cusut și ace cu gămălie zăceau pe fundul sertarului, obosite și nefolositoare. Cu nervii întinși la maxim, Omul luă o hotărâre fatală pentrul locuitorii Sertarului. „De ce naiba mai țin porcăriile astea aici, dacă nu găsesc niciodată ce caut? La gunoi cu toate!”

Sertarul cu de toate era acum gol. Omul se ținuse de cuvânt, și puse punct domniei Acelor de gămălie și a celor de cusut. Acul de siguranță, după ce călători singur și tăcut prin diferite unghere fu găsit în cele din urmă, și pus în locul de unde fusese alungat. Era singurul ac din noul Sertar cu de toate, care acum își schimbase numele în Sertarul Acului de siguranță.