Duminica dinaintea Nașterii Domnului este cea în care ni se descoperă familia Mântuitorului, pe linia descendenței lui Iosif, pornind de la părintele poporului evreu Avraam.
Cei care merg la biserică în această duminică aud, la Sfânta Liturghie, citindu-se un paragraf evanghelic plictisitor și aparent fără rost. O înșiruire de nume, unele alambicate și nemaiauzite (pentru cei care nu citesc Biblia!) fără un înțeles duhovnicesc anume. Dar, surpriză, există un înțeles. Pentru că noi știm, că în Biserică nimic nu este la voia întâmplării și că totul are un înțeles spiritual sau chiar mai multe… nu-i așa?
Până să ne afundăm în cele 46 de nume amintite de evanghelistul Matei în capitolul 1, 1-16, trebuie să lămurim un aspect care ridică nedumeriri printre cei care citesc cu atenție. De ce Genealogia Mântuitorului merge pe linie paternă, și nu pe linia maternă, știind că Iisus s-a născut din Fecioara Maria prin intervenția divină a Duhului Sfânt? Iosif, chiar dacă în ochii concetățenilor evrei era tatăl lui Iisus, evanghelistul Matei știa că Trupul Mântuitorului este din Fecioara Maria. Nu era mai potrivit ca acesta să demonstreze că Fecioara Maria este descendentă din David și Avraam, și nu Iosif? Păi tocmai asta a și făcut. Evreilor din secolul 1, precum celor din vremea lui Moise, le era interzis să-și ia de soție pe o femeie din altă „casă”, adică din alt trib. Nu doar că se resecta cu sfințenie principiul căsătoriei în interiorul seminției, dar se ținea și principiul căsătoriei în aceeași familie. Dacă fecioara Maria a fost logodită cu Iosif, din „casa” lui David, atunci mai mult ca sigur și Maria făcea parte din aceeași descendență. În plus la cele spuse, în acea epocă descendența se calcula pe linie paternă, chiar dacă sângele evreiesc se primea, potrivit învățăturilor Talmudului, pe linie maternă.
Revenind la înșiruirea de nume din deschiderea Evangheliei după Matei, este interesant să ne oprim asupra celor care nu ar trebui să fie amintite, adică numele de femei precum, Tamara, Rahav, Rut, și Batșeba. Contrar cutumelor oficiale, pe care Matei ca vameș și învățat evreu le cunoștea, în această Genealogie apar aceste nume de femei, care nu sunt din întâmplare amintite. De ce a ținut să le amintească? Simplu… pentru că sunt atipice unui descendent regal. Pentru că Iisus Hristos, ca Fiu al Lui, nu se rușinează de nimeni, chiar dacă noi oameni cu „principii” catalogăm și etichetăm calitatea umană după calitățile noaste umane.
Tamara – nora lui Iuda, unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov, îl înșală și îl seduce pe socrul ei pentru a avea cu acesta un copil, ca prin aceasta să rămână, în virtutea dreptului de levirat, în familie.
Rahav – desfrânată din Ierihon, care uneltește împotriva propriului popor cu invadatorii evrei, pentru a-și scăpa familia de la moarte.
Rut – o moabiteancă, nora unei evreice pe nume Noemina, care își asumă jurământul căsniciei și refuză să rămână în țara ei, chiar dacă în ochii evreilor era o femeie de sânge străin.
Batșeba – o femeie foarte frumoasă, care se lasă sedusă de regele David, chiar dacă era căsătorită cu Urie, un soldat din armata regală, care în acel moment era pe front.
Iată așadar că avem în descendența Mântuitorului nu doar patriarhi, regi și drepți ci și desfrânate, adultere și străine. Acest aspect ne descoperă două atitudini esențiale ale lui Dumnezeu în raport cu noi oamenii:
- Dumnezeu nu se limitează la convenții sociale și principii omenești atunci când alege cu cine să lucreze la planul Lui de Mântuire. Pentru El, toți oamenii sunt valoroși și merită o șansă la îndreptare, indiferent de stigmatul lor social.
- Dumnezeu a ales să se întrupeze într-o familie atipică, dintr-un neam cu descendență atipică, mai ales pentru regulile acelor vremuri, arătând că El a venit pentru a aduce ordine într-o lume care se zbătea să scape dintr-o încrengătură de nereguli. Nu se rușinează de nimeni și îi primește pe toți, pentru că tocmai acesta este motivul venirii Sale pe pământ, de a ne deschide drumul spre sfinteție.
Familia Mântuitorului nu a fost una model, așa cum nici Familia Bisericii nu este una model. Și acum, ca și atunci, avem printre noi tot felul de oameni, cu păcate și slăbiciuni. Dar și acum, ca și atunci, Mântuitorul vine să ne salveze și să ne valorifice calitățile, deschizându-ne un drum spre căință și îndreptare. Vom accepta asta? Depinde numai de noi!
servite cu Boia 
Lasă un răspuns