Nunta din Cana Galieii – despre Nun, staroste și ospătar

În paragraful din Evanghelia după Ioan, capitolul 2, în care se relatează episodul cu nunta din Cana Galieii, nuntă la care a participat și Mântuitorul cu Maica Domnului și câțiva dintre ucenici, apare un personaj destul de enigmatic, numit în traducerile românești NUN. Iată versetele:

„Și erau acolo șase vase de piatrã, puse pentru curãțirea iudeilor, care luau câte douã sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleți vasele cu apã. Și le-au umplut pânã sus. Și le-a zis: Scoateți acum și aduceți nunului. Iar ei i-au dus. Și când nunul a gustat apa care se fãcuse vin și nu știa de unde este, ci numai slujitorii care scoseserã apa știau, a chemat nunul pe mire, și i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun și, când se amețesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ținut vinul cel bun pânã acum.” (Ioan 2, 6-10)

Destul de frecvent, acest Nun, care gustă vinul și care are autoritatea de a superviza ospățul de nuntă, este confundat cu Nașul din nunțile la care participăm azi. În limba română veche substativul NUN cu pluralul NUNI înseamnă întradevăr NAȘ:

NUN, -Ă, nuni, -e, s.m. şi f. Nume dat, în ziua căsătoriei, fiecăreia dintre persoanele care asistă pe miri la cununia religioasă şi care sunt solicitate să îndeplinească obligaţiile cerute de ritualul creştin; (la pl.) bărbatul şi femeia care îndeplinesc aceste forme; naş. – Lat. nonnus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

Problema este însă că traducerea din originalul grecesc este una nefericită. Termenul din varianta grecească a Evangheliei, folosit pentru acest personaj numit NUN este ἀρχιτρίκλινος (architriklinos) și desemnează persoana care ocupa demnitatea de guvernator al ospățului, sau superintendent al mesei.

Varinata latină a Sfintei Scripturi – Vulgata – păstrează transliterarea grecească: „et dicit eis Iesus haurite nunc et ferte architriclino et tulerunt”. La fel se traduce și în limba engleză, varinata oficială a Bisericii Anglicane – King James Bible: „And he saith unto them, Draw out now, and bear unto the governor of the feast. And they bare it.”

Alte traduceri pentru exemplificare sună în felul următor:

Germană: dem Speisemeister – maestrul alimentar

Rusă: распорядителю пира (krasporyaditelyu pira) – administrator al sărbătorii

Franceză: maître d’hôtel -majordom

Putem ridica astfel problema apariției în traducerea românească a termenului de naș în defavoarea unei traduceri mai aproape de semnificația reală? Prima traducere integrală a Sfintei Scripturi în limba română a fost Biblia de la București, sau Biblia lui Șerban Cantacuzino din anul 1688. Iată cum este relatat evenimentul din Cana Galieii în acestă ediție:

Dincolo de arhaicul limbii române de secol 17, observăm că traducătorii nu au schimbat termenul grecesc, ci l-au transliterat – arhitriclinului mesei. Probabil știau ce înseamnă în limba greacă și nu au îndrăznit să-l redea cu înțelesul de Naș, cu toate că existau nași de cununie la acea dată.

Următoarea traducere a Bibliei în limba română a fost făcută la Blaj, în 1795, de către Episcopul Samuil Klein, care se folosește din plin de varinata din 1688 de la București, dar adaptează textul cu foarte multe neologisme de origine latină. Aici apare pentru prima dată modificarea din paragraful pe care l-am adus în discuție:

Din acest moment, toate variantele românești ale Bibliei, Biblia lui Șaguna, traducerea de la Buzău, traducerea lui Galaction precum și varianta Bartolomeu Anania, vor prelua termenul de Nun/Naș, în defavoarea celui de architriclino – conducător de masă, vornic sau organizator de ospăț.

De ce este important acest aspect? Poate că nu denaturează înțelesul general al paragrafului evanghelic, însă nu de puține ori se insistă pe rolul nașului în cadrul Tainei Cununiei pornind de la această referință, care, după cum am văzut, nu este una corectă. Poate și nașul să poarte de grijă vinului de la o nuntă, însă mai important este ca nașul să poarte de grijă noii familii, pentru care garantează în fața lui Dumnezeu și pe care o primește în grijă pentru veșnicie. Pentru vin îl putem lăsa pe staroste sau ospătar să se ostenească.