CÂT COSTĂ UN SUFLET?

„Ce ar putea da omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8,37)

Această întrebare retorică pusă de Mântuitorulul Iisus Hristos ar trebui să fie pe buzele tuturor, în fiecare dimineață sau de fiecare dată când suntem în fața unei ispite.

De ce?

Pentru că de cele mai multe ori uităm faptul că avem un suflet neprețuit pe care tindem să-l tranzacționăm pe nimic.

Pentru exemplificare vă propun să luăm câteva exemple concrete din viața de zi cu zi, prin care fără să ne dăm seama ne „vindem” sau ne irosim sufletul.

1. Judecata aproapelui – este o activitate pe care puțini dintre noi o conștientizăm la adevărata ei gravitate. Adeseori nici nu mai considerăm că facem un păcat din a-i cataloga pe cei din jurul nostru, ci mergem pe ideea că le aducem critici constructive. „Datul cu părerea” și „aruncatul cu noroi” în tot ceea ce nu este potrivit felului nostru de a fi a devenit o banalitate, mai ales prin social-media. Toate acestea însă ne consumă energia spirituală pe care am putea-o folosi pentru a face bine, sau chiar pentru a nu face rău nimănui. Criticăm jucătorii de fotbal, când noi nu putem ține mingea pe picior 30 de secunde. Criticăm medicii, când noi nu facem diferența dintre răceală și gripă. Criticăm profesorii, când noi ne-am chinuit să luăm un 5 la matematică. Criticăm preoții, când noi nu mergem la biserică niciodată. Criticăm, Criticăm, Criticăm…

2. Pierderea timpului – poate cea mai utilizată expresie de către omul modern este aceasta: „nu am timp”. Nu avem timp de nimic. Nu avem timp de copii. Nu avem timp de familie. Nu avem timp de somn. Nu avem timp de citit. Nu avem timp de ascultat. Nu avem timp de rugăciune. Nu avem timp de Facebook… A… Ba da. Avem timp de Facebook, de Netflix, de TV, de shopping, de jocuri. Problema reală nu e aceea a timpului, ci a disponibilității noastre. Dăm vina pe timp, pentru că acesta nu ripostează, când responsabilitatea este numai a noastră.

3. Fuga după iluzii – poate cel mai nociv drog al vremurilor noastre. Dorința de „a fi cineva” ne ține toată viața într-o stare cronică de nefericire. Vrem carieră, dar vrem și familie. Vrem un corp de manechin, dar vrem și fast-food. Vrem statut social, dar vrem și relaxare. Vrem fericire, dar fără sacrificii. Toate acestea sunt angoase întreținute de faptul că nu suntem conștienți de capacitățile noastre și nu avem în vedere faptul că viața trupească este doar o etapă trecătoare a vieții celei adevărate, care este spirituală alături de Dumnezeu.

Deci, cât costă un suflet?

Doar atât cât îl prețuim!