Telefonul fără fir – Ce spune Dumnezeu și ce auzim noi?

Duminica a V-a din Postul Mare, dedicată Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, aduce prin pericopele evanghelice citite (Mc. 10, 32-45; Lc. 7, 36-50) primele vestiri ale pătimirilor Mântuitorului. Paragraful de la Luca, cel cu femeia păcătoasă ce varsă nard de mare preț pe picioarele Domnului și plânge cu căință, este un gest simbolic al ritualului de îmbălsămare, peste care se va sări în cazul Mântuitorului, însă paragraful din Marcu este cât se poate de clar: „Și luând la Sine, iarăși, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor; și-L vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor. Și-L vor batjocori și-L vor scuipa și-L vor biciui și-L vor omorî, dar după trei zile va învia.” (Mc. 10, 32-34) Așadar finalul drumului la Ierusalim va fi și finalul vieții pământești a Învățătorului, iar specificațiile momentului sunt tulburătoare. Nu vestește Mântuitorul o moarte oarecare, ci una barbară, cu judecată în fața Sinedriului, cu osândiri și condamnare la moarte, cu batjocură din partea păgânilor, cu torturi și flagelări, dar cu final biruitor – ÎNVIEREA.

Apostoli au fost cu toții martori la ceea ce a spus Hristos, și firesc ar fi fost să reacționeze la spusele Învățătorului. Dacă gândim logic, atunci când cel pentru care ai lăsat totul îți spune că merge să moară în chinuri și torturi, chiar dacă în încheire îți prevestește Învierea, normal ar fi să te tulburi. Iacov și Ioan, și se pare că și ceilalți ucenici, erau preocupați de altceva… cum să-și împartă locurile în Împărăția lui Mesia. Prin cererea lor vedem că au trecut peste toate vestirile sumbre și s-au axat doar pe momentul biruinței.

Ce a spus Dumnezeu și ce au auzit apostolii? Au auzit exact ce auzim și noi atunci când ne vorbește Dumnezeu. Ceea ce ne satisface egoismul și propriile năzuințe. Vrem o mântuire ușoară, și un Dumnezeu tonomat de har? Învățăm doar Învierea. Suntem prea încercați de pacate, ispite și urmările lor? Învățăm doar drumul Crucii. Avem prostul obicei de a lua din cuvintele lui Dumnezeu doar ceea ce ne caracterizează sau doar ceea ce dorim să se întâmple cu noi în viața aceasta sau în cea viitoare. Vedem însă că paharul lui Hristos începe cu smerenie, cumpătare, umilire, suferință, batjocură, răbdare, Jertfă, dragoste, iertare, rugăciune și se desăvârșește în Înviere. Putem să fim martori ai Învierii și fără să trecem prin botezul Lui, la fel cum au fost și ostași ce străjuiau mormântul… uimiți, înfricoșați, neînțelegând nimic și repede uitând minunile Domnului pentru un pumn de galbeni… sau un pahar de paște!